Manifestaţie mare, mare (unii îşi mai amintesc despre ce e vorba).
Lumea strigă:
– Ceauşescu, PCR! Ura! Ura!
Unul singur, mai amărât, stă mai în spate şi nu spune niciun cuvânt. Un om de ordine (citeşte: securist) se apropie de el şi îl întreabă:
– Ce faci, tovarăşe, de ce nu strigi ura?
– Sunt răguşit, răspunde cel interpelat, o ţin aici, în suflet.