Cică pe un misionar îl prind canibalii, îl dezbrăca şi-l leagă de un stâlp, cu mâinile în sus. Vine la el şeful de trib şi-i zice:
– Uite, obiceiurile tribului nostru zic că trebuie să-ţi mai lăsăm o şansă. Aşa că dacă până mâine dimineaţa reuşeşti să-ţi beleşti scula fără să-ţi foloseşti mâinile, eşti liber.
Bietul om începe febril să se chinuie s-o prindă cumva între picioare, s-o belească, dar fără succes. După câteva ore, trece unul din trib, mai milostiv, şi-i zice:
– Băi, bagă bine la cap ce-ţi spun. Aşa n-ai să reuşeşti nici în zece zile. Singura ta şansă e ca mâine, când vine şeful de trib să vadă dacă ai belit-o, să stai cumva încât să trebuiască să se apropie să vadă dacă ai belit-o. Când e aproape, trage-i un şut în testicule, dar cât te ţin puterile.
Misionarul mai încearcă, totuşi, toată noaptea, s-o belească, dar nu poate, aşa că, a doua zi dimineaţă, se pune cu faţa la stâlp şi aşteaptă să vină şeful de trib. Când şeful ajunge la doi paşi, se întoarce brusc şi-i trage un şut din răsputeri în testicule. Şeful de trib cade pe jos, iar dintre sălbatici se aude o voce:
– Ei, acum chiar c-ai belit-o!
