Vădit, supusul cel dintâi,
Smerenia-și arată
Către stăpânul cel rebel
Al cărei firi se zbate
Între lumina unui Sine efemer
Și-al întunericului frate.– Când marea și cu sarea mi-ai promis
Stăpâne, drag, eu ți-am urmat mărețul vis
Cedându-ți scumpa libertate
Pentru un pas mai sus în Arte!Și-acuma stau și mă întreb
Când firul vieții se scurtează,
Fu suferința mea mai bună sau
chinul meu pe careva salvează?Când drumul meu pavat cu ghimpi
Strigarea mi-o făcu cântare
Injurătura ce-mi scăpă
O poezie uimitoare
Nu mă gândeam, în sinea mea,
Că asta e menirea ce se vrea
A fi slujită de nebuni
Care se și văd pe culmi,
Stăpâni de lumi.O, tu, dulce nebunie
O, tu, casă de nebuni….
Și varianta scurtată pregătită pentru “Ficțiuni Reale” :
Vădit, supusul cel dintâi, smerenia-și arată.Când marea și cu sarea mi-ai promis stăpâne, drag, eu ți-am urmat mărețul vis cedându-ți scumpa libertate pentru un pas mai sus în Arte!Și-acuma stau și mă întreb, când firul vieții se scurtează, fu suferința mea mai bună sau chinul meu pe careva salvează?Când drumul meu pavat cu ghimpi, strigarea mi-o făcu cântare, înjurătura ce-mi scăpă, o poezie uimitoare, mă înecai cu un piper ce îl văzui ca pe-o favoare trimisă din ceruri la fix cât să nu dau chix. (502 caractere)
Articol de Mihaela Vicol, din blogul personal: Cântec de leagăn