Unu, beat crita, zacea-ntr-un sant. Intr-un târziu, se trezește, se cauta prin buzunare, gasește o mie de lei. Glont, la crasma:
— Votca, de-o mie!
O da pe gat, se face cui, cade-n sant, zace acolo, când se trezește, iar gasește o mie într-un buzunar, iar da fuga la crasma. Istoria se repeta de câteva ori. Vazandu-l a cincea oara, chelnerul anticipeaza:
— Stiu, de-o mie, votca!
Ba nu, nu votca, dati-mi coniac, ca nus de ce, de votca așa ma doare fundul.