Intr-o bună zi, iese la plimbare iepurașul.
Se plimba el incolo si-ncoace prin pădure ca doar era “cel mai tare din parcare”. Apare ursul de pe-o carare laturalnica:
— Sa traiești, iepurașule!
— Ma ursule, ia vino-ncoace!
— Da, sefu’…
— Tigara ai?
— N-am, sefu’…
— Pai de ce n-ai, ma? Zdup, zdip, poc, buf…
A două zi, din nou, pe carare:
— Ursule, tigari ai?
— Am, sa traiti!
— Chibrit ai?
— N-am, sefu’…
— De ce n-ai, ma, chibrite? Poc, poc, zdip, zdup, buf…
In ziua urmatoare, pe carare:
— Ursule, tigari ai?
— Am, șefule!
— Chibrit?
— Da, sa traiti!
— Daaa… Bricheta ai?
— N-am, șefule…
— Pai sa ai, mai baiatule, sa ai… De ce n-ai, ma, nenorocitule?! Poc,…
A patra zi…
— Ursule, tigari ai?
— Am!
— Da’ foc ai?
— Poftiti, sefu’!
— De la bricheta?
— Da, sa traiti!
— Mda… Mmm… Mai ursule, de ce n-ai basca?
Un iepuraș intra într-un supermarket și întreabă:
— Cât ma costa un cui?
Vinzatorul răspunde:
— Ei, domnule, mai nimic, un cui se poate pierde la transport.
Timp de o saptamana, seara de seara, iepurașul nostru cumpara de la același magazin cate un cui. Iritat, vanzatorul se hotaraste sa-i dea din partea firmei, drept cadou, un kilogram de cuie. La aceasta oferta, iepurașul răspunde:
— A, nu, n-am nevoie de un kilogram de cuie. Stiti, eu ies seara la plimbare și n-am cui sa dau telefon.
