Domn parinte, stiti, mi-a murit câinele și as vrea o mica inmormantare creștineasca, asa, după cum se cade.
Preotul îi răspunde:
— Mai Ioane, eu am avut bunavointa și te-am ascultat, dar du-te ma dracului și ingroapa-l undeva, unde ai mai vazut tu inmormantare la caini, cu popa?
Merge Ion acasă și a două zi, vine iar:
— Domn parinte, apoi io, m-am gandit ca totusi, o mica slujba acolo, nu se poate?
Preotul:
— Mai Ioane, du-te unde-i vrea, du-te cauta-ti pe cine-i vrea, sa ti-l ingroape, du-te la neoprotestanti și nu ma mai bate la cap.
Ion se indreapta spre ușa supărat și zice:
— Apoi, dacă așa sta situatia, eu cu nevasta-mea am strans, cu greu, vreo 3000 de euro pentru inmormantarea lui Azorica.
Preotul:
— Apoi ma, stai asa, despre Azorica-i vorba? No stai așa ma, ca Azorica-i câine ortodox ba.
