Pe vreamea lui Brejnev, pe o strada laturalnica din Moscova, oprește o Volga neagra din care este aruncat un individ, apoi pleacă în viteza. Itic, care tocmai trecea pe acolo, se uita la tipul căzut și il recunoaste pe Strul, care era bătut mar.- Mai Strul, da ce-ai patit, mai?
— Nu știu nimic, n-am vazut nimic.
— Nu ma cunosti? Eu sunt Itic, prietenul tău încă de la gradinita.
— Nu știu, nu cunosc.
— Mai Strul, nu știi ca noi am fost colegi de banca la scoala, ne-am insurat în aceeași zi, am avut pravalii pe aceeași strada.
— Nu știu, n-am vazut, n-am auzit.
— Mai Strul, eu sunt Itic, colegul tău de suferinta la Auschwit.
— Eee. Ce vremuri!
