Într-una din zilele însorite ale lui ianuarie 2015, un bătrân se apropie de intrarea Palatului Cotroceni şi îi şopteşte ofiţerului de gardă:
– Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
Ofiţerul îl priveşte blând pe bătrân şi îi spune:
– Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici.
Bătrânul se îndepărtează încet de intrarea în Palat.
A doua zi, acelaşi bătrân se îndreaptă către intrarea în Palatul Cotroceni şi se adresează ofiţerului de gardă, acelaşi din ziua precedentă:
– Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
– Domnule, aşa cum v-am spus şi ieri, Traian Băsescu nu mai este preşedinte şi, deci, nu mai are reşedinţa aici.
Bătrânul îi mulţumeşte şi pleacă încet spre locuinţa sa.
A treia zi, bătrânul se duce din nou la intrarea în Palatul Cotroceni şi se adresează aceluiaşi ofiţer:
– Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
Iritat, ofiţerul se încruntă uşor la bătrân şi îi spune:
– Domnule, este a treia zi consecutivă când veniţi aici şi cereţi să vorbiţi cu Băsescu. V-am spus deja, Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici. Nu înţelegeţi?
– Ba înţeleg foarte bine, însă nu mă mai satur să aud asta.
Ofiţerul ia poziţia de drepţi, îl salută respectuos, spunându-i:
– Atunci ne vedem mâine, domnule!
