Rasela telefoneaza acasă, cu respiratia taiata, ca sa anunte vestea cea mare:
— Mama, m-am maritat.
— Mazal tov!
— Dar sa știi, mama, ca el e goi.
— Ei si! Eu n-am prejudecati!
— Sa știi, însă mama, ca e și negru.
— Nu-i nimic. Eu am spus intotdeauna ca omul trebuie sa fie tolerant.
— Eu, tie, nu pot să-ți ascund nimic, mama. E somer.
— Inseamna ca ai sa-l intretii tu. O nevasta trebuie sa-si ajute soțul.
— Dar, mama, dar după toate astea, n-avem nici locuinta.
— Nu-ti face probleme, draga. O sa stati la noi.
— Da, dar voi n-aveti decat un singur dormitor.
— Tu și cu noul tău soț o sa dormiti în pat, iar tata o sa doarma pe canapea în sufragerie.
— Și tu, mama, unde o sa dormi?
— în privinta mea nu trebuie să-ți faci griji. Eu, oricum, în clipa când o sa inchid telefonul o sa cad jos moarta…
