Un ardelean cosea liniştit pe un deal situat lângă satul lui natal. Şi, cum muncea el liniştit, aude o voce:
– Măi Vasileeeeee! Vino repede acasă, că ţi-a murit sora!
Ardeleanul lasă liniştit munca şi se îndreaptă spre casă. Merge el vreun kilometru şi apoi exclamă:
ARDELEANUL: Oooo! Ce ţapă am luat, doar eu n-am nici o soră!
Aşa că se întoarce la muncă. După câteva minute, iar aude o voce:
– Vasileeeee, vino, mă, repede, că ţi-a murit soacra!
Stă ardeleanul şi se gândeşte puţin, apoi se îndreaptă liniştit către casă. După zece minute, îşi dă seama că el nici nu e însurat, aşa că de unde soacră?, aşa că se întoarce liniştit la muncă. După alte zece minute, aude iar o voce dinspre sat:
– Vasileeeee, vino repede, că ţi-a luat foc casa!
Stă ardeleanul şi-şi spune în gând: Bă, soră n-am, soacră n-am, dar casă am, aşa că pleacă spre sat. Merge el agale şi, când ajunge în sat, îşi spune: “Bă, ce prost îs! Pe mine nu mă cheamă Vasile”.
