Bulă era student la Facultatea de Medicina. Sesiune de examene. Profesorul și asistentul au luat diverse organe de la un cadavru și le-au pus într-un sac negru. Studentii trebuiau sa intre în sala, sa bage mâna în sac, sa palpeze un organ, sa recunoasca organul numai prin palpare, sa spună ce organ este, sa-l scoata din sac și sa prezinte tot ce au invatat despre organul respectiv.
Maricica intra, baga mâna în sac și spune:
— Rinichi!
Il scoate, într-adevar un rinichi, se apuca și spune tot ce știe despre el.
Intra Gigel. Baga mâna în sac, palpeaza și spune:
— Ficat!
Il scoate, într-adevar un ficat, se apuca și spune tot ce știe despre el.
Faza se repeta cu mai multi studenti.
Intra Bulă. Baga mâna în sac, palpeaza și spune:
— Lebar!
Profesorul, cu un aer superior, se uita zâmbind la asistent și îi cere lui Bulă sa mai palpeze o data. Bulă se conformeaza, cu același verdict:
— Lebar!
Profesorul, cu același aer superior, se uita din nou zâmbind la asistent și îi cere lui Bulă sa mai palpeze o data.
Scena se repeta de câteva ori. Bulă e constant în verdict, motiv pentru care profesorul îi cere sa scoata organul din sac. Stupoare.
Bulă avea dreptate:
— Un lebar.
Profesorul:
— Domnule asistent, atunci oare ce am mâncat noi în pauza de pranz?
