Ştefan cel Mare, înaintea celei mai dure bătălii ale sale, era foarte îngrijorat de soarta bătăliei şi a soldaţilor lui. Pentru a asigura victoria pe alte căi decât cele fizice, s-a hotărât să apeleze la trei babe vrăjitoare. Odată ajuns la babe, îşi spune păsul şi primeşte confirmarea:
– Da, mânca-ţi-aş, îi omorâm şi după aia mai vorbim, i-au spus vrăjitoarele.
După ce se termină şi bătălia, cu armată duşmană toată bolnavă şi vai de ei, voievodul se întoarse la cele trei babe să le răsplătească:
– Băi, că am câştigat, vă dau aur şi mătase, să dea dracu’…
– A, nu! Noi nu vrem daruri, noi vrem să fim plătite în natură!
– Păi, şi ce natură vreţi?
Vine prima babă:
– Bă, mânca-ţi-aş, eu vreau să-mi sugi ţâţa stângă!
– Ce ţâţă?!…
– Hai, hai, nu spune nimic, că…
Voievodul n-are încotro, se apucă de treabă. Vine şi cea de-a doua babă:
– Bă, mânca-ţi-aş, eu vreau să-mi sugi ţâţa dreaptă!
– Ce ţâţă?!…
– Hai, hai, nu spune nimic, că…
Voievodul n-are încotro, face treaba şi se îndreaptă spre a treia babă.
– Tu care țâța vrei să sug, mă?
– Eu ţâţă n-am, că-s Baba Novac!
