Era pe vremea lui Ştefan cel Mare, când ajung turcii peste Moldova, şi vine la Măria Sa un angajat de-al său:
– Ştefane, Ştefane, au intrat turcii în ţară, e urgie!
– Nu-i nimic, câţi sunt?
– 10000, Măria Ta!
– Şi noi?
– 1000…
– Bine, adu-mi armura şi mantaua cea roşie…
– Dar de ce mantaua roşie?
– Păi, dacă mă rănesc, să nu vadă oştenii sânge la mine şi să lupte mai departe.
Zis şi făcut. Câştigă moldovenii şi vin peste un an iar turcii:
– Măria Ta, bla, bla, bla…
– Nu-i nimic, câți sunt?
– 15000…
– Şi noi?
– Păi, am mai rămas vreo 720…
– Bine, adu-mi armura, pelerina roşie şi pantalonii mei maro…
