Posts - Povestea Tâlharul boierit” – Alexandru Mitru – Mihael Vicol


EduCulturaPostsCategories:


Hot, Talhar

Lupul își schimbă părul, dar năravul ba… Că năravul din fire n-are lecuire!”

Un tîlhar mare făcuse ce făcuse, nu ştim unde, dar ajunsese mai mare într-un sat, staroste sau, cum s-ar spune astăzi, primar. Putea astfel să fure mai în voie. Şi gîndul lui, întreaga zi, doar la furat, ca al beţivului la crîşmă. Ba, ca să-i meargă mai din plin, tocmeşte şi o slugă.

Pe cine să-l tocmească? Pe Tîndală, care plecase şi el prin lume să-l caute pe Păcală. Încheie cu el zapis, cum se obişnuia pe vremurile acelea. Zapis pe-un an, să-i împlinească orice poruncă fără cîrteală. Cheamă apoi stăpînul sluga şi-i spune cu glas aspru:
— Mergem deseară să căutăm o vacă, pe care am pierdut-o mai de mult. Mi-a găsit-o cutare, dar nu mi-a mai dat-o-napoi.

— Mergem, stăpîne. Ce putea să spună sluga? Că zapisul e zapis. Pricepe însă Tîndală la ce stăpîn e slugă. Şi hoţ şi mincinos.

— Eu am s-o iau, hotărăşte stăpînul; dar tu să stai şi să pîndeşti, să nu-mi vie vreo primejdie de cine ştie unde. Spre seară — seară înnourată de toamnă, cu burniţă — pornesc amîndoi, cu fereală, prin sat.

Intră tîlharul în staulul unui om. Îi fură vaca. Vine cu ea afară şi o ascunde într-un aluniş, dintr-o pădure, ce-o avea nu prea departe de satul unde se găseau. O leagă de-un copac şi o lasă-acolo, cu gîndul că-n ziua următoare s-o taie şi s-o vîndă cu preţ bun, la tîrg. A doua zi, ţăranul păgubaş umbla prin sat. Avea nouă copii, sărmanul. Cu laptele de la vacă îi ţinea. Se căina. Îşi smulgea părul de amar:

— Vai mie şi vai mie! Tîndală, ce să facă? Auzea omul cum se jeluia. Iese afară din ograda unde trebăluia. Iese afară şi face pe prostul:

— Dec, măi ţărane, că n-oi vrea să spui că ţi-a furat stăpînul nostru vaca, şi c-a ascuns-o în alunişul din pădure! Dec, măi ţărane! Si-i face omului un semn cu ochiul. Pricepe omul vorba lui Tîndală, fuge-n pădure, găseşte vaca-n aluniş şi şi-o aduce acasă.

Se-ncruntă hoţul la Tîndală:
— Netot ce eşti! Bătut în cap… M-ai dat de gol cu neghiobia ta.
— Dec, măi stăpîne! îi răspunde Tîndală, cum avea obiceiul. De ce nu mă înveţi cînd să grăiesc şi cînd să tac? Vorbesc şi eu precum mă taie capul. Da’ m-oi sili să mă deştept pe lîngă dumneatale.

— Să ştii, mai glăsuieşte încruntat stăpînul că, de se întîmplă încă o dată, eu te omor. Şi te-arunc în fîntînă.
— Să nu faci una ca asta, bre stăpîne! se roagă umilit Tîndală. Că te-oi sluji după poruncă!
— Am să te văd. Şi să te pregăteşti. La noapte ne ducem la tîrlă, unde îşi ţin sătenii oile. Cerul e tot înnourat. Înseamnă că ne merge bine.
— Stăpîne, da’ la tîrlă-i un cîine rău! încearcă sluga să-l sperie pe hoţul de stăpîn.
— Nu-ţi fie teamă! îi răspunde acesta. L-am omorît eu azi de-amiază. I-am dat drăcariţă în pîine.

Vine şi noaptea. Noapte-ntunecată şi fără lună, fără de nici o stea. Iată-i pe amîndoi în drum spre tîrlă. Ajung acolo. Tîrla fară cîine. Şi că era fără de cîine tîrla o simţise si-un lup.

povesti,mitru,pacala,tandala,old stories, fairy tales,books,carti

Intrase lupul în mijlocul tîrlei. Rupsese nişte miei. Se pregătea să-i sfîşie pe alţii. Era întuneric beznă. Tîndală are însă nişte ochi ca de pisică. Şi vede lupul. Cum îl vede, îi şopteşte stăpî-nului:

— Asculţi?
— Ce s-ascult, măi ?

Tîndală, în gîndul lui, îşi spune: „A venit vremea să-i fac de petrecanie tîlharului!”
Da’ cu glas tare îi rosteşte:

— Stăpîne, lasă-le, zău, păcatului de oi. Văz un mînz colo-n fundul tîrlei. Să-l prin-dem. Are preţ bun.
— Să-l prindem! se bucură tîlharul.
— Eu mă duc mai la deal — vorbeşte încetişor Tîndală — şi gonesc mînzul. Iar dumneata să-i ieşi în cale, gata să-l prinzi în braţe. Şi să-l luăm.

— Aşa fac, măi!
Zis şi făcut. Se suie grabnic sluga pe-un deal. Şi începe să dea cu bota în trunchiuri de copaci, să ţipe:
— Huo!… Huo!… Huo!… Huo!…
Lupul se sperie şi-o ia la goană. Stăpînul îl aşteaptă. Cînd se repede lupul, acesta: ţuşt, în faţă. Îl prinde drept în braţe. Pe urmă… Cred că nu mai e nevoie să povestesc ce s-a întîmplat cu primarul şi lupul…

Care pe care s-a mîncat. Vă daţi şi voi cu socoteala!
Atîta vă pot încredinţa că: din noaptea aceea, satul a scăpat de tîlhar…

Poveste preluata de pe blogul personal Mihaela Vicol: Povestea “Tâlharul boierit” , de Alexandru Mitru

In aceasi categorie: Posts - Ganduri Cuantice

  • Viata, Moarte , Destin

    Când firul vieții se scurtează

    Vădit, supusul cel dintâi, smerenia-și arată. Când marea și cu sarea mi-ai promis stăpâne, drag, eu ți-am urmat mărețul vis cedându-ți scumpa libertate pentru un pas mai sus în Arte! Și-acuma stau și mă întreb, când firul vieții se scurtează, fu suferința mea mai bună sau chinul meu pe careva salvează? Când drumul meu pavat […] (...)


    Posts: Cultura, Ficțiuni Reale, Ganduri Cuantice, ProzaCuAc
  • Personalitate INFJ

    Bancuri, glume , poante cu INFJ -iști – Mihaela Vicol

    “Frazele neterminate , au sfârșituri derutante!” O tipă INFJ super-sexy, la prima întâlnire : Ea( un pic rușinată): – Știi ce mi-aș dori cel mai mult acum?! El: – Spune-mi, te rog! Ea: – Mi-aș dori atât de mult să știu… dacă a i… El(așteptând continuarea): – Da?! Ea: – Mi-aș dori atât de mult […] (...)


    Posts: Ganduri Cuantice
  • Somn, Odina, Visuri

    Curiozități despre somn – Mihaela Vicol

    – Hai, bă, scoală-te! ce dormi atâta, nu te mai săturași?! că somnu-i pentru morți! Bătrânii obișnuiau să spună vorbele astea și nu-i înțelegeam deloc pe când eram copii. Pe atunci nu știam că persoanele vârstnice au nevoie de mai puțin somn decât cei tineri și de ce lor le era cu mult mai ușor […] (...)


    Posts: Ganduri Cuantice
  • Androgin-Mihaela-Vicol Pictura Acrylic-Paint-1

    PROZACUAC : FAȚA NEVĂZUTĂ A FETEI – Mihaela Vicol

    -Ce naibii faci, fată! Vezi-ți de cratița ta și nu te mai prostii! Și lasă cartea aia, nu vezi că ți se arde ceapa-n tigaie?! -A…cu`, acu`! zise fata cu un glas aproape stins din care parcă se și vedea cum se scurge sleită neputincioasa dezamăgire căreia i se supuse cu nu prea multă tragere […] (...)


    Posts: Ganduri Cuantice
  • Arta, Viata, Expresie, Cultura, Educatie

    Care este rolul artei în viața noastră ?

    Avem libertate de exprimare dar nu ne mai putem exprima! Avem poeți și scriitori dar nu mai avem cititori ! Avem pictori vechi și noi dar degeaba, la gunoi… Întotdeauna știm să criticăm dar n-am vrea ca vreodată să apreciem! Mereu ne comparăm cu alții atât caracterul, spiritul cât și avuția, educația, cultura, evoluția/involuția, după […] (...)


    Posts: Cultura, Ganduri Cuantice
  • Arta, Educatie, Autodidact, Pictura

    Arta autoeducării și autoeducare prin artă !

    Acum 3 ani aveam un vis, dorința de a intra pe un nou teritoriu, de a cuceri tainele artei frumoase, de a pune stăpânire pe această nouă formă de exprimare – a picturii! Imaginea de mai sus reprezintă a 4-a mea încercare de a picta, în care m-am folosit de o coală A4 din hârtie pentru […] (...)


    Posts: Cultura, Ganduri Cuantice

Distribuie aceasta pagina!

Stirile Scurt Pe Doi