Barfa este arta de-a nu spune nimic, astfel ca sa nu ramana nimic nespus.
Barfa este ceea ce nimeni nu pretinde ca iubeste, dar place tuturor.
Barfitorul este ca un pantof vechi caruia limba nu-i sta niciodată la locu ei.
Unii oameni nu spun nimic rau despre cei morti și nimic despre cei vii.
Când trei femei discuta, se numeste conversatie. După ce una dintre ele pleacă, se numeste barfa.
Conversatia este de obicei un exercitiu al mintii. Barfa, un exercitiu al limbii.
Fiecare ar trebui sa aiba două felurii de prieteni: unii carora sa le vorbeasca, și unii pe care sa-i vorbeasca.
Barfa are deștinul bancurilor vechi. Intodeauna este cineva care nu a auzit-o.
Un barfitor catre altul:
— Nu vreau sa te plictisesc cu detalii. De fapt, ti-am spus mai mult decat am auzit.
Barfa este ca noroiul pe un perete proaspat vopsit. Poate ca nu se lipeste, dar lasa urme.
Este o idee excelenta sa crezi numai jumatate din ceea ce crezii. Problema este care jumatate.
Este nevoie intodeauna de o pesoana de mâna a doua, sa transmita o barfa o barfa de mâna mintii.
Fiecaruia îi place sa auda adevarul. În special despre altii.
Nu oamenii care spun tot ceea ce știu produc cele mai mute necazuri din lume, ci cei care spun mai mult decat știu.
