Ion a venit duminica la biserica și preotului nu i-a venit sa creadă.
Nu-l vazuse în viața lui pe Ion în biserica. După slujba, preotul l-a prins din urma și i-a zis:
— Ioane, ma bucur ca ai venit la slujba. Ce te-a determinat?”
Ion răspunse:
— Trebuie sa fiu sincer parinte, acum ceva vreme mi-am pierdut palaria și iubesc acea palarie. Stiu ca și Gheorghe are una fix la fel și știu ca vine la biserica în fiecare duminica. Deasemenea știu ca trebuie sa si-o dea jos în timpul slujbei și ca probabil o va lasa în cuierul de la
intrare. Asa ca urma sa plec mai devreme și sa-i fur palaria.”
Preotul, puțin mirat, continua:
— Pai Ioane, văd ca nu i-ai furat palaria lui Gheorghe. Ce te-a facut sa te razgandești?
Ion răspunse:
— Pai, după ce am auzit predica despre cele zece porunci, m-am decis ca nu este nevoie sa-i mai fur palaria lui Gheorghe
Cu lacrimi în ochi, preotul i-a zâmbit lui Ion si-i zise:
— După ce am vorbit despre … te-ai decis ca preferi sa stai fără palarie decat sa arzi în iad?
Ion a dat usor din cap:
— Nu parinte, după ce ati vorbit despre … mi-am adus aminte unde mi-am lasat palaria!
