Vara, cald. Pe malul baltii, Ion și Marin, cam afumati, dau la peste. Un destrabalat pe schiuri, trece cu viteza tras de-o barca cu motor, stirning valuri.
— Ba Marine, asta ne sperie toți peștii, fi-iar ma-sa a dracului!
— Sa dea Dumnezeu sa te ineci, fir-ai al dracului sa fii! il blesteama Ion.
Schiorul, incercand sa ia o curba mai strins, cade în apa și dispare la fund.
Ion, după vreo două minute, catre Marin:
— Ba Marine, ce Dumnezeu, hai ba sa-l scoatem pe nepricopsitu ala din apa, poate mai sufla.
Sar în apa amindoi, il trag pe ala la mal și Ion începe sa-i facă respiratie gura la gura. După vreo zece minute, se oprește și se rasteste la Marin:
— Ia mai fa-i ba și tu, ca eu am obosit, ce dracu.
Marin începe sa sufle și el în gura aluia, cu putere.
Ion, după vreo zece minute, uitindu-se lung:
— Ba Marine, da ala pe care-l blestemaram noi nu se dadea cu schiusile?
— Ba da, ma! confirma Marin.
— Pai asta de ce are patine, ma?
