Intr-un compartiment al trenului ce duce spre București era poetul poporului, Mihai Eminescu, iar la un moment dat i se alatura două cucoane, tate de București ce mai.
Sfioase fata de poet, nu mentin nici o conversatie susotind doar intre ele vazand acestea, Eminescu se preface ca doarme. Ceva timp mai târziu una din ele zice:
— Draga, mi-e îmi vine să mă pis!
— Vai de mine, vai de mine dar nu se poate!
— De ce?
— Pai dacă deschizi ușa, el aude și își da seama ce vrei sa faci și ar fi o mare rusine.
— Și atunci ce fac?
— Pai uite, vezi sticla asta? Arunci apa pe geam, faci pipi în ea și o lasi pe jos. Dacă întreabă ceva zici ca s-a varsat sticla.
Zis și facut dar ele nu stiau ca acesta a ascultat tot ce au vorbit ele.
Deschide ochii se uita pe jos acestea dau din umeri iar el începe și se deschide la pantaloni scotandu-si p..a afară.
Acestea, stupefiate, pun mâna la ochii și exclama în semn de protest la care Eminescu le zice:
— Ce te uiti așa la mine parca as fi un pui de urs,
Oare nu-i acesta dopul (aratand spre organele ei genitale) de la sticla care a curs?
