Se întâlnesc Itic și Strul. Itic, supărat — Strul, vesel la culme.- Frate, am scapat de toate problemele!
— Dar ce-ai facut, ma?
— Mi-am luat un elefant!
— Hai mai, lasa vrajeala, ca nu-mi arde.
— Zau! Știi parcul meu de masini? Vine elefantul în fiecare zi, le spala, da cu coada, le lustruieste. Nevasta-mea. Știi ca e obsedata cu gradina de flori. N-am treaba, le stropeste asta de cinci ori pe zi. Jet mic, jet mare. Copiii. Știi ce disperat eram cu ei. Am și uitat ca-i am acum. Ii ia elefantul cu trompa, îi pune în spate, îi plimba prin cartier, joacă fotbal cu ei.
— Dar cât ai dat pe el?
— 1.000.000 de euro, dar face toți banii.
— Auzi, nu mi-l vinzi mie?
— Ce sa fac??? Face parte din familie acum, nu e de vanzare.
— Hai ca-ti dau 1.500.000, dar mi-l mie, doar știi ce probleme am acasă!
— Nu se poate. E sufletul nostru, cum sa ne despartim de el?
— Hai ca-ti dau 2.000.000, da-mi-l sa scap de belele.
— Nu se poate. Iti comand și ție unul, dacă vrei, dar ai de asteptat un an.
— Iti dau 3.000.000! Ajuta-ma sa-mi rezolv problemele, suntem ca fratii, am început împreună sa facem afaceri!
— Bine, hai. Dar sa știi ca ti-am dat de la inima, era ca și copilul nostru.
După 6 luni se întâlnesc cei doi iar. Strul vesel, Itic, terminat, cu parul alb, cearcane mari.
— Ce mi-ai facut, mai Strul? M-ai nenorocit cu elefantul asta!
— De ce?
— Nu face nimic, frate. Parcul meu de masini, il știi. S-a suit cu fundul pe masini, mi le-a strivit. Nevasta-mea. Obsedata și ea cu florile, a facut pe ele, nu se mai vede o petala sub diatamai balega. Copiii. Nu-i haleste, dar îi bate cu trompa, îi alearga prin casa. Sunt terminat!
— Bai, Itic, tu ai o problema!
— Da, ba, știu, cu elefantul de la tine!
— Nuuuu! Alta e problema ta! Tu, cu atitudinea asta, n-o sa vinzi niciodată elefantul ala!
