Draga mama și tata,
Ma simt foarte bine aici! Sper ca și voi acasă, salutari lui Karl, Peter, Hans, Annemarie, Karin și Andreas. Spune-le lui Karl și Peter ca în armata este minunat și sa se inroleze și ei neaparat, înainte sa se ocupe toate locurile. La început mi-a fost mai greu, fiindca trebuia sa stau în pat până la ora 6, dar m-am obisnuit. Mai spune-le lui Karl și Peter ca nu trebuie sa-si facă decat lor patul și încă câteva fleacuri înainte de micul dejun. Nu tu munca în grajd, hranit de animale, taiat lemne, facut focul.
Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceata, müsli, dar nici un cartof, carne, sunca, carnati și varza așa cum mancam noi acasă. Dar poți sa le mănânci portia unor colegi de la oras care beau doar cafea. Nu ma mira ca orasenii nu pot merge așa repede și departe. După un mars de câteva ore, au basici la picioare și se intorc în unitate cu camionul. Și nu au mers decat cum ar fi la noi de acasă până la posta. Peisajul este frumos, dar din pacate foarte plat.
Acum or sa rada Karl și Peter: am primit laude pentru tragere la tinta! Nici nu știu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare decat un cap de soarece și nici măcar nu se misca. Și nici nu se trage înapoi ca fratii Huber de peste deal. Unde mai pui ca trebuie sa te intinzi comod pe o saltea și sa astepti până trag și ceilalti (o vesnicie.)
Cel mai mult îmi plac antrenamentele de lupta corp la corp. Dar trebuie mare atentie la oraseni ca se rup repede. Doar cu Sepp din Viena am probleme, l-am pus jos doar o singura data. Cred ca din cauza ca eu am 1,80m și 80 kg iar el 2 m și 130 kg.Oricum este mult mai usor ca acasă când scapa taurul nostru la vaci și trebuie sa-l bag înapoi în grajd. Deci nu uitati sa le spuneti lui Karl și Peter sa se grabeasca, ca nu prea mai sunt locuri.
Va imbratisez cu drag,
Fiica voastra Maria .
