Doi ardeleni, în gara, la ghiseul de bilete:
— Domnisoara draga, apai te-om ruga și noi sa ne dai două beletie.
— Da, sigur!… Pana unde sa fie?
— Ma’, Gheorghe… Apai tu crezi ca-i musai sa-i spuniem undie merem?
— Nu, ma’ Ioane!…
— Domnisoara, nu nie tat întrebă die tate și fă binie și da-nie două beletie!…
— Sigur!… Eu vreau sa va dau; dar, dacă nu-mi spuneti unde mergeti, nu știu câți bani trebuie sa va cer.
— Ma’, Gheorghe… No, sa-i spuniem undie merem?
— Apai, dora, nu-i mare bai!… Spunie-i, dara…
— Pai, domnisoara draga, noi merem la nunta!…
