O bomba într-un port la Dunare, cu stuf și pești sarati agatati la grinda.
E noapte cu luna și un bețivan iese clatinindu-se din crisma.
Deoarece Pamantul se-nvarte se propteste într-un perete și pleacă cu o scrumbie în mana.
Din reflex o baga în buzunarul de la pantaloni și pleacă spre casa. Pe drum il taie nevoia și se oprește lângă un stalp.
Se chinuie el sa desfaca pantalonii si, în final, nimereste scrumbia, o scoate din buzunar și fericit îi da drumul.
După ce termina, usurat, scutura scrumbia, o priveste în lumina palida a Lunii și exclama:
— Dom’le, de 45 de ani ma pi* cu tine și nu stiam ca ai ochi albastri.
