Un italian angajeaza 3 români sa-i vopseasca gardul care imprejmuia casa.
Dis-de-dimineața, înainte de a pleca la serviciu, italianul le da celor trei instructiunile:
— Aveți aici 3 galeti de vopsea care va vor ajunge sa vopsiti tot gardul. în bucatarie e mancare, când o sa va vina foame, va puteti servi. Aaa, era sa uit. Ati vazut calul pe care il tin inchis în spatele curtii? Sa nu cumva sa lasați poarta dechisa sa scape de acolo ca nu știu ce fac cu voi. S-a inteles?
— Am inteles sefu, raspund românii într-un glas. Pleaca italianul, iar românii se apuca de treaba. Nu după mult timp, unul din ei zice:
— Maa, mie mi-a venit foame, hai sa vedem ce are asta de mancare! Bucataria italianului, plina de bunatati. După un ospat pe cinste, românii cauta ?i ceva de baut, dar nu gasesc decat apa ?i suc. Atunci, unul dintre ei zice:
— Ma, știu eu cum sa facem rost de bautura. Mergem ?i vindem o galeata de vopsea, cumparam bautura, iar vopseaua de ramane o mai diluam, o mai lungim ?i terminam noi gardul. După ce au baut s-au apucat de vopsit, dar când mai aveau vreo 3 m din gard se termina vopseaua.
— Acum ce dracu facem? De unde luam vopsea? Italianul o sa-si dea seama ca noi am luat-o.
— Ma fratilor, las pe mine, zice unul mai istet, ca știu eu cum facem. Mai strangem putina vopsea pe pensula ?i dam pe botul la cal, iar când va veni italianul îi vom spune ca acesta a scapat ?i a mâncat-o. Zis ?i facut. Pe seara, ajunge ?i italianul acasă.
— Ma, ce-ati facut cu vopseaua? Eu am calculat la fix ?i trebuia sa va ajunga.
— sefu, ne pare tare rau, dar a scapat calul ?i a mâncat-o. La auzul acestor vorbe, italianul intra în casa, ia pusca ?i nici una nici doua, impusca calul.
— Ce naiba domle, pentru o galeata de vopsea ai omorat saracul animal? Iti cumparam noi alta.
— Ba fratilor, vedeti voi casa asta? Tot cu români am facut-o. Da-l incolo de cal, mi-a mâncat 30 de saci de ciment, 800 de caramizi, 4 grinzi!
