O bomba într-un port la Dunare, cu stuf și pești sarati agatati la grinda.
Era noapte cu luna și un bețivan iese clatinandu-se din crisma.
Deoarece Pamintel se-nvirte se propteste într-un perete și pleacă cu o scrumbie în mina. Din reflex o baga în buzunarul de la pantaloni și pleacă spre casa.
Pe drum il taie nevoia și se oprește linga un stilp.
Se chinuie el sa desfaca pantalonii si, în final, nimereste scrumbia, o scoate din buzunar și fericit îi da drumul.
După ce termina, usurat, scutura scrumbia, o priveste în lumina palida a Lunii și exclama:
“Dom’le, de 45 de ani ma pis cu tine și nu stiam ca ai ochi albastri.”
