Janos făcea năzbâtii pe lângă biserica ortodoxă românească. Popa îi zice:
– Dacă nu eşti cuminte, te botez Ion şi te fac român.
Întrucât Janos nu s-a potolit, popa s-a ţinut de cuvânt. Ajuns acasă, Janos le spune pe rând tatălui, mamei, surorii:
– Pe mine mă cheamă Ion şi sunt român.
Familia, unul câte unul, l-a înjurat şi l-a bătut. Rămas singur, micuţul Janos gândeşte:
– De zece minute sunt român şi ungurii ăstia împuţiţi au şi început să mă persecute.