Ion şi Gheo, trecuţi bine de 90 de ani, stăteau în faţa casei pe băncuţă şi povesteau. La un moment dat, îl întreabă Ion pe Gheo:
ION: Mă, da’ cu sănătatea, cum mai stai?
GHEO: Bine, mulţam Domnului, am avut numa’ nişte probleme de memorie, da’ am găsit un doctor tare bun şi m-o tratat.
ION: Apăi, mă Gheo, zî-mi şi mie cum îl cheamă pe doctoru’ cela, că şi io am probleme cu memoria.
GHEO: Păi, îl cheamăăăă… Stai aşe, cum Dumnezău îl cheamă…
Num-un ptic, că îţi zîc amu… Ăăăă, apăi, cum să cheamă floarea aia micuţă cu mijlocu’ galbăn şi cu petale albe?
ION: Apăi, aia-i margaretă, mă, Gheo.
GHEO: No, aşe, că bine zici… Margaretoooooo, cum îl cheamă pe doctoru’ ăla?
