Pachetul salvator U.E.
Vremea este mohorâtă într-un orăşel din România. Plouă şi toate străzile sunt goale. Vremurile nu sunt nici ele mai bune şi lumea trăieşte de pe o zi pe alta.
În aşa o zi, se face că apare un turist german în orăşel, opreşte la un hotel, îi spune proprietarului că ar dori să înnopteze aici, dar vrea să vadă mai întâi camerele.
Drept gaj, depune o bancnotă de 100 Euro. Proprietarul îi predă câteva din cheile camerelor.
1. Cum musafirul a urcat scările, hotelierul ia bancnota fuge la măcelar şi-şi plăteşte datoria.
2. Măcelarul ia cei 100 Euro, fuge de-a lungul străzii şi-l plăteşte pe ţăran.
3. Ţăranul ia cei 100 şi-şi achită datoria la depozitul asociaţiei ţărăneşti.
4. Angajatul ia banii, aleargă la cârciumă, unde achită consumaţiile date pe credit.
5. Cârciumarul ia cei 100 Euro şi-i dă prostituatei de la bar pentru că şi ea a avut zile grele, după ce a oferit plăceri pe credit.
6. Femeia fuge la hotel şi plăteşte camera cu 100 Euro.
7. Hotelierul aşează bancnota pe tejgheaua de la recepţie, moment în care apare turistul, cere gajul înapoi şi pleacă, pentru că nu i-a plăcut nici o cameră din cele la care a avut chei şi părăseşte orăşelul.
→ Concluzii:
Nimeni nu a produs nimic.
Nimeni nu a câştigat nimic.
Toţi participanţii au scăpat de datorii.
Toată lumea priveşte cu optimism spre viitor.
Aşa funcţionează pachetul salvator al U.E.
