Era într-o seară de mai. Ion şi Maria stăteau ca de obicei în pat şi dintr-o dată îi zice Maria lui Ion:
MARIA: Bă, Ioane, eu îmi dau jos pijamalele.
ION: Dă-i jos fă Mărie.
După un timp, îi zice şi Ion:
ION: Fă Mărie, îmi dau şi eu jos pijamalele!
MARIA: Dă-i, măi Ioane!
Mai stau ei ce mai stau şi zice Maria:
MARIA: Măi Ioane, eu îmi dau jos şi chiloţii!
ION: Dă-i fă Mărie!
După un timp, zice şi Ion:
ION: Fă Mărie, da îmi dau şi eu jos chiloţii.
MARIA: Dă-i, măi Ioane!
După încă două minute, zice Maria:
MARIA: Mă Ioane, eu mă crăcănez!
ION: Crăcănează-te, fă Mărie!
Mai stau ei şi zice Ion:
ION: Mă crăcănez şi eu, fă Marie!
MARIA: Crăcănează-te, măi Ioane!
După trei minute, Ion trage concluzia:
ION: Fă Mărie, hai să ne culcăm că nu vine nimeni să ne-o tragă.