Se plimbă peştişorul de aur prin Ungaria şi, la un moment dat, ajunge la o mănăstire. Numai preoţi pe marginea râului. Ce se gândeşte el:
– Mă, părinte, hai să-ţi îndeplinesc o dorinţă.
– Vreau să ştiu cine e Dumnezeu!
Îi spune peştişorul la ureche, la care preotul se îngălbeneşte, îi ies ochii din orbite şi cade lat, ras de infarct.
Aşa unu, aşa doi, aşa douăzeci şi doi, până se plictiseşte peştişorul şi zice:
– Bă, da proşti îs popii ăştia unguri, toţi m-au crezut că Dumnezeu e Funar!