A-nceput de ieri sa cada
Cate-un rrom, pe urma doi.
Franta pusa e pe sfada,
Și ni-I da pe toți gramada,
inapoi.
Nu e cuser, Dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
taberele-s toate scrum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt țigani și balabuste,
Vin la Otopeni tipand,
Și se-mping și sar razand,
Și se-mpiedica de fuste,
Vrand-nevrand.
Cei mai mari, acum, din sfada,
Stau pe-ncaierare pusi,
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scancesc și stau gramada
Langa usi.
Colo-n colt, acum rasare
Un țigan mai maruntel,
Chinuindu-se sa care
O sacosa mult mai mare
Decat el.
Opt cercei cu dansul are,
Cinci bratari si-un portofel,
De la niște trecatoare,
Pe sub turnul ala mare,
Zis Eiffel.
altul, zau, cu dansul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lant, cu-o cruce mare,
Care salta în miscare
Pe buric.
trei țiganci cu burta mare
Și cu rochii fistichii,
Nu au loc ca sa coboare,
C-alapteaza fiecare
Doi copii.
Un reporter vine-n graba
Sa Le Ia un interviu
Și se-nvarte în pustiu
Pana când răspunde-o baba,
Cam târziu.
Se-otaraste rau batrana
Catre cel cu microfon,
Si-l injura francofon,
Fi’nca nu mai e româna
De bonton.
Zice: -“Merde, cam mare graba,
N-am facut nimica rau,
Uite-aici, îți spune baba,
Ne bagara pe degeaba
La bulau.
Si, degeaba NE-au dat banii
Ca, mai smecheri suntem noi.
într-un an sau maxim doi,
Ne intoarcem, toți țiganii
inapoi.
Nu e mare socoteala
Ca acasă NE-ati trimis,
Ne-adunam la repezeala
Și sa vezi atunci ciordeala
La Paris “!
