Iepurasul își făcea lucrarea de licenta. Curioasa, vulpea, trecand prin zona, il întreabă:
— Ce faci, iepurașule, despre ce scrii tu acolo?
— Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncata vulpea de catre iepuraș…
… — Ha, ha, ha… Pai cum o sa mănânce un amarat de iepuraș o vulpe? Poate invers…
— Cercetare știinfica, vulpeo, dacă nu crezi, te astept deseara la vizuina.
Dimineata, pădurea… Uimita de mirare… În fata vizuinei, pielea vulpii era intinsa la uscat.
Curios, lupul apare și el la iepuraș și il întreabă:
— Despre ce scrii tu acolo, iepurașule?
— Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta. Studiez cum e mâncat lupul de catre iepuraș.
— Ha, ha, ha… cum o sa mănânce un amarat ca tine un lup mare și tare ca mine?
— Asta e cercetare știintifica serioasa, dacă nu crezi… Ne vedem deseara la viziuna.
Dimineata, stupoare mare în toată pădurea… Pielea lupului era intinsa la uscat lângă cea a vulpii.
Nemairezistand, ursul o apuca și el spre iepuraș și il întreabă:
— Despre ce mai scrii tu acolo, iepurașule?
— Sunt deja la concluziile cercetarii în care demonstrez cum e mâncat ursul de catre iepuraș…
— Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui, pricajitule? … Cum sa mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
— Nu crezi?! aceasta este o cercetare știintifica, nu e o gluma, vino deseara la vizuina și ai sa te convingi…
In dimineața urmatoare, toată pădurea era socata…. Pielea ursului era intinsa la uscat lângă cea a lupului și cea a vulpii….
După câteva ore, când lighioanele padurii se raspandisera speriate care incotro, iepurașul iesi razand din vizuina, de gât cu leul… care îi spuse:
— Ai vazut, iepurașule? Ce îți spuneam eu? Nu tema conteaza, ci coordonatorul…
