Doi ardeleni, Ion și cu Gheo, merg prin pădure. La un moment dat Ion vede un picior de om și zice: — Ba, Gheo, tare ma tem ca ala e piciorul lui Vasile.
Se uita ei mai bine și zic, da, ma, așa ii, se duc mai departe și văd o mâna la care Ion zice:
— Ma, ala nu e ceasul lui Vasile?
— Ba da, ma. Se duc mai departe și văd un cap, Ion zice:
— Ma, ala nu e capul lui Vasile?
— Ba da, ma, zice Gheo, la care Ion zice:
— Ma, io tare ma tem ca Vasile asta o fi patit ceva.
Intr-o maternitate nasc o moldoveanca, o ardeleanca si-o negresa. Se incurca bratarile la copii și atunci doctorul zice: — Sa-l chemam pe ardelean ca-i mai calculat și dacă își recunoaste copilul am scapat. Vine ardeleanul și alege copilul negru, la care doctorul zice: — Ce faci, bai, ești nebun? Nu vezi ca-i negru? La care […] (...)
Un ardelean mere ingandurat prin parc, cand, la un moment dat, vede pe banca un batranel cu un câine lângă banca. — Bade, câinele dumitale musca? — Dar cum pacatele mele sa muste? Bineinteles ca nu musca! Ardeleanu da sa treaca prin fata bancii cand, câinele se repede la el și il musca foarte tare. […] (...)
După ploaie, doi ardeleni se hotarasc sa mearga sa culeaga ciuperci … Și merg ei, și merg … Și gasesc din belsug. Se intorc acasă cu acestea si, fiindu-le teama sa nu fie otravite, îi zic batranei sa le pregateasca și apoi pentru a le verifica sa îi deie câinelui de incercare. Eh .. Lucreaza […] (...)
Un ardelean, un oltean și un moldovean stateau în sala de asteptare a unei maternitati. La un moment dat, se stinge lampa și ca un facut toate damele lor nasc dîntr-odata. După ce vine curentul, apare moasa și zice: — Va rog sa ne scuzati, dar, în zarva care a fost pe intuneric, s-au schimbat […] (...)
De ce sunt ardelenii ca telefoanele publice? Pentru ca trebuie sa le dai un pumn ca sa le pice fisa. (...)
Intr-un tren se urca doi oameni, un oltean și un ardelean. Trenu porneste și peste un timp ardeleanu scoate slanina, ceapa și painea. Olteanu se uita salivand, și spune: — Pe mine ma cheama Ion. Ardeleanu nimic. Olteanu: — Stii, pe mine ma cheama Ion. Se uita ardeleanu la el și îi zice: — Da […] (...)