Ora 3:15 noaptea, în București. La ambasada Federatiei Ruse din Romania suna telefonul.
Ofiterul de serviciu se trezește cu greu și răspunde:
— Alo, ambasada Rusiei, ofiter Karpov la telefon!
— Buna dimineața domnule Karpov, puteti sa-mi spuneti cât este ceasul, va rog? se aude vocea de la capatul celalalt al firului.
Karpov se uita la ceas și răspunde:
— Este ora 3 și 20 noaptea!
— Multumesc, spune interlocutorul și inchide.
Ah, câți nebuni au voie sa dea telefon… gandeste ofiterul Karpov și se culca la loc.
După vreo 10 minute suna din nou telefonul.
Karpov se trezește din nou si, iritat, răspunde:
— Alo, ambasada Rusiei, ofiter Karpov la telefon!
— Buna dimineața, tot eu sunt, replica interlocutorul. Puteti sa-mi spuneti din nou cât este ceasul?
Karpov se uita din nou la ceas:
— Este ora 3 și jumatate dimineața…
— Bine, multumesc, spune celalalt și inchide.
Ah, ce noapte infernala andeste Karpov și se duce din nou în pat.
După încă un sfert de ora, telefonul suna din nou insistent. De data asta Karpov sare din pat, ridica nervos receptorul și urla:
— Alo, Ambasada Rusiei, Karpov la telefon!
— Buna dimineața domnule Karpov, tot eu sunt! Mai spuneti-mi o data cât este ceasul!
— Este ora… da stimate domn, lasa-ma odată în pace! Aici e ambasada Rusiei, suna domnule la robot!
— Da ce, spune celalalt, robotul mi-a luat mie pendula în 1945?
