Itic și Strul erau prieteni de-o viața. Itic detinea un tablou frumos, o adevărata capodopera, mostenit de la strabunicii sai și pe care pusese ochii Strul.
— Draga Itic, începe Strul, uite îți propun o afacere, nu vrei sa vinzi tabloul ala frumos al tau? Platesc oricat.
— Pai nu știu ce sa zic, răspunde Itic. E mostenire de familie, foarte vechi și destul de scump. Cât oferi? — Uite, îți dau 10.000 de dolari. E bine?
— E bine, draga Strul, e bine! Strul ia tabloul și pleacă bucuros acasă.
După un an, Itic îi face o vizita și vrea sa-si ia tabloul inapoi.
— Draga Strul, uite de la mine 11.000 de dolari. Îmi dai tabloul inapoi?
— Sigur! Itic se intoarce acasă cu tabloul. Peste un alt an, Strul îi ofera 12.000 de dolari pe el și il rascumpara. Și uite asa, tot cumparand-ul de la unul la altul, tabloul ajunsese sa valoreze 30.000 de dolari. La un moment dat, Strul se duce la Itic — detinatorul de moment — sa-l cumpere din nou. Itic, din pacate, vanduse tabloul unei persoane care oferise mult mai mult.
— Îmi pare rau, draga Strul, însă a venit un client și i l-am vandut pe o suma frumusica! Îmi pare rau!
— (Strul, vizibil afectat) Pai bine, draga Itic, nu ne mergea noua bine în afacerea asta?! Trebuia sa-l bagi și pe altul…
