De o vreme, de cate ori il prindea ursul pe iepuraș prin pădure, zicea:
De ce nu porti ma sapca? și il lua la bataie.
Bataie azi, bataie maine, se enerveaza iepurașul și hai la leu sa se planga.
— Maria-ta, uite ce mi se întâmpla! Ursul ma bate zilnic, ca n-am sapca. E inadmisibil, eu nu port sapca, nu pot, fac urticarie la urechi. Faceti ceva!
— Bine iepurașule, aranjez eu.
Se face iepurașul ca pleacă și se ascunde sa vadă ce face leul. Leul era prieten cu ursul. Trimite sa-l cheme si-l ia la prelucrat.
— Ba prostule, n-am nimic impotriva sa-l bați pe nenorocitul ala de iepuraș. Da gasește și tu un pretext mai inteligent, ce dracu! Fii atent cum faci. Te duci la el, zici: Da o tigara! Asta nu fumeaza, pac l-ai prins. Sau sa zicem ca are la el, din întâmplare. Daca-ti da cu filtru, zici ca vroiai fără și așa mai departe, il prinzi cu ceva. Dacă are, sa zicem, de toate, ceri un foc, daca-ti da de la chibrit, zici ca vroiai bricheta etc. Ai priceput ?
Bun….
A două zi, il întâlnește ursul pe iepuraș:
— Ia vino ba aici.
— Da, nene ursule, ce e?
— Da o tigara.
— Imediat, nene ursule. De care vrei, cu filtru, fără filtru, cu porttigaret, fara?
Se gandeste ursul…
— Da una cu filtru.
— Poftim. Acum pot sa plec?
— Nu inca, mai stai. Da un foc.
— De care, nene ursule ? Am chibrituri, amnar, bricheta, bete de frecat…
— Da de la bricheta.
Sta ursul, fumeaza tigara, o termina, se uita la iepuraș.
— Iar nu ti-ai luat, ma, sapca ?
