Tanarul rabin și tânăra rabineasa umbla cu caruta, trasa de cai, plina cu marfa. Vin talharii, iau caruta, iau caii, iau marfa, il bat pe rabin, o fut pe rabineasa și pleacă.
Se aseaza rabinul pe o piatra, la marginea drumului, și începe sa se tanguie:
— Oi… Vei… Oi… Vei…
— De ce te tangui, zice rabineasa, ca ne-au luat caruta? Nu-i nimic, tata are multe carute, are sa ne dea una.
— Oi… Vei… Oi… Vei…
— De ce te tangui, ca ne-au luat caii? Nu-i numic, fratele meu are multi cai, are sa ne dea doi.
— Oi… Vei… Oi… Vei…
— De ce te tangui, ca ne-au luat marfa? Nu-i nimic, unchiul meu are multa marfa, are sa ne dea ceva, la el nu se cunoaste.
— Oi… Vei… Oi… Vei…
— De ce te tangui, ca te-au bătut? Nu-i nimic, am sa te pansez, sa vezi ca trece, nici n-are sa se mai cunoasca.
— Oi… Vei… Oi… Vei…
— De ce te tangui, ca m-au futut? Ce putem face — Sa vezi ca și asta are sa treaca.
Atunci tânărul rabin inceteaza sa se mai tanguie, se uita drept în ochii tinerei rabinese si-i spune:
— Da’ tu de ce le-ai tinut contra?
