Un pescar cu sticluta de vodkca lângă el.
La un moment dat, prinde peștisorul de argint. Da el sa-l arunce, da’ asta îi vorbește:
— Stai ca-ti indeplinesc o dorinta.
— Du-te, bai, în pizda ma-tii!
— Stai, bai fraiere!
— Bine, bai… de acu’ să mă pis vodca.
— OK.
Arunca asta peștisorul.
După un timp, se termina sticla lui de vodca.
Sta asta ce sta pe ganduri și până la urma ia sticla și se pisa în ea.
Miroase… vodkca.
Bea… vodkca.
Vecinu’ se uita la el ca la felu’ paispe.
— Ce faci, bai, acolo?
— Beau vodkca.
— Du-te, bai!
— Ia și gusta!
Vecinul, iute la manie îi da una peste mâna și sticla zboara și se sparge de o stanca. Asta ia un ciob și il da vecinului sa-l miroasa.
Asta miroase.
— Vodkca, bai, chiar ai avut dreptate.
— Vezi, bai, fraiere… acu’ dacă ai spart sticla, treci și ia de la sursa…
