Un tâmplar şi un beţiv mor în aceeaşi zi. Ajung în rai în faţa lui Dumnezeu.
– Tâmplarule, tu mergi la tâmplărie, iar tu, beţivule, mergi la bar.
Tâmplarul sare în sus de nervi, că el a lucrat toată viaţa şi-l întreabă pe Dumnezeu de ce l-a trimis la atelier şi-l întreabă pe Dumnezeu unde este dreptatea judecăţii Sale.
– Când îţi dădeai cu ciocanul peste degete spuneai: Dumnezeul mă-tii, iar beţivul, când bea, spunea: Doamne ajută!