La vama ajunge și badea Gheorghe cu caruta plina de butoaie. Vamesul il întreabă ce are în butoaie. Badea îi răspunde simplu: — Apa.
— Nu se poate, nu te cred, tu ascunzi ceva, bade!
— Nu, pe cuvantul meu! zice badea.
— Am sa gust din fiecare butoi. Asa și facu’. După degustare, vamesul își da seama ca badea are într-adevar apa în butoaie.
— Bade, ai dreptate, ești liber sa pleci, dar poți sa-mi spui de ce duci tu apa peste granita?
— Pai… La noi în sat este un obicei: Sa duci apa cu care ai spalat mortul cât mai departe.
