Un moldovean, după vreo patru ani de lucru în Italia, se întoarce în patria-mamă. Într-o seară, se duce în vizită la un cumătru. Ia o sticlă de Martini şi nişte banane pentru fiul cumătrului. Stau ei la masă, beau, mănâncă, discuţii de viaţă. La un moment dat, vine băiatul, ia o banană de pe masă şi o mănâncă cu tot cu coajă. Omul, în gândul lui: “Să-i zic ceva? O să pară că am fiţe şi o să se supere”.
Peste o bucată de timp, copilul mai ia o banană şi o mănâncă tot cu coajă. Omul se gândeşte să nu i se facă rău şi-i zice cumătrului:
– Auzi, cumetre, dar băiatul tău nu mănâncă corect bananele.
Cumătrul, jignit, îi strigă copilului:
– Dumnezeii mă-tii de copil! Cu pâine ţi-am zis! Cu pâine!
