Invatatoarea își întreabă elevii ce le inspira o naframa alba fluturata în vant.
Invatatoarea:
— Maria?
Maria:
— O despartire trista, pe peronul unei gari.
Invatatoarea:
— Foarte bine! Ai o fire sensibila. Ionut?
Ionut:
— În sfârșit, pacea, într-un razboi sangeros.
Invatatoarea:
— Foarte bine! Bulă?
Bulă:
— Ce?
Invatatoarea:
— Ce îți inspira tie, o naframa alba, fluturata în vant?
Bulă:
— Cum adica … Inspira?
Invatatoarea:
— Adica la ce te gandești tu, acuma, dacă eu ti-as flutura o naframa alba, în vant?
Bulă:
— D-na invatatoare, io ma gandesc la p***a!
Invatatoarea:
— Vai! Bulă! Cum poți sa te gandești la așa ceva, când flutura o naframa alba? Nu inteleg!
Bulă:
— Apoi, d-na invatatoare, mie puteti sa-mi fluturati si-un tramvai, ca eu, tot la p***a, ma gandesc!!!
