Intr-o frumoasa zi de vara, un cioban statea pe un bolovan și se sprijinea cu barbia într-un toiag foarte frumos sculptat în partea de sus ! trece un calator și il întreabă:
— Bade da tare frumos îi toiagul matale ! tu l-ai facut ?
— Da de unde ! a fost a lui strabunicu meu care era un om mare, l-a lasat la bunicul meu și el un om mare, a ajuns la tatăl tot un om mare și acum îi la mine ! dar eu fiind mai mic îi musai să mă urc pa piatra ca să mă pot sprijinu în el !
— Da bade ! dacă e așa mare toiagul de ce nu tai din el sa îți fie bun și ție ?
— Ca bine zici !
A două zi a trecut din nou calatorul pe acolo și l-a vazut pe cioban cum statea sprijinit pe toiag ! când s-a apropiat mare i-a fost mirarea sa vadă ca acesta a taiat toiagul tocmai în partea cea mai frumos sculptata.
Il întreabă:
— Bade da ce ai facut cu toiagul ?
— Pai l-am taiat cum ai spus !
— Bade de ce l-ai taiat de sus unde era așa frumos ? de ce nu l-ai taiat de jos ?
— D-apoi domnul jos îi bun sus o fo lung !
