Un bărbat punea nişte flori la mormântul iubitei sale mame decedate, când remarcă un alt bărbat în genunchi la un alt mormânt. Bărbatul părea că se roagă cu o intensitate profundă, repetând:
– De ce a trebuit să mori? De ce a trebuit să mori? De ce a trebuit să mori?
Primul bărbat se apropie de el şi îi spuse:
– Domnule, nu vreau să mă amestec în suferinţă dumneavoastră privată, dar nu am văzut niciodată atâta durere… Pe cine jeliţi? Un copil? Un părinte?
Îndureratul îşi adună gândurile pentru o clipă, apoi răspunse:
– Primul soţ al nevestei mele…
