Intr-o bună zi, iese la plimbare iepurașul. Se plimba el incolo si-ncoace prin pădure ca doar era cel mai tare din parcare. Apare ursul de pe-o carare laturalnica:
— Sa traiești, iepurașule!
— Ma ursule, ia vino-ncoace!
— Da, sefu’…
— Tigara ai?
— N-am, sefu’…
— Pai de ce n-ai, ma? Zdup, zdip, poc, buf…
a două zi, din nou, pe carare:
— Ursule, tigari ai?
— Am, sa traiti!
— Chibrit ai?
— N-am, sefu’…
— De ce n-ai, ma, chibrite? Poc, poc, zdip, zdup, buf…
In ziua urmatoare, pe carare:
— Ursule, tigari ai?
— Am, șefule!
— Chibrit?
— Da, sa traiti!
— Daaa… Bricheta ai?
— N-am, șefule…
— Pai sa ai, mai baiatule, sa ai… De ce n-ai, ma, nenorocitule?! Poc,…
a patra zi…
— Ursule, tigari ai?
— Am!
— Da’ foc ai?
— Poftiti, sefu’!
— De la bricheta?
— Da, sa traiti!
— Mda… Mmm… Mai ursule, de ce n-ai basca?
