Luni dimineața, la prima ora, în biroul maistrului vidanjor suna telefonul.
— Alo, alo, dom’le, la intersectia strazilor Parpalache cu Groapa Neagra s-a-nfundat un canal și e nenorocire.. Locatarii din patru blocuri sunt în suferinta. Refuleaza, dom’le.
— OK, OK, venim imediat.
Apoi maistrul catre ucenic:
— Baiete, adu trusa de scule.
Cara ucenicul din greu trusa.
— Nu aici, baiete, la mașina ca plecam pe teren.
Tiriie ucenicul trusa la mașina. Ajung ei la locul cu pricina, ridica maistrul capacul si… canalul plin ochi cu cacat.
— Baiete, adu trusa de scule de la mașina.
Cara ucenicul din greu trusa linga canal.
— Baiete, fii atent la mine.
Isi sufleca maistrul minecile, coboara în canal, își tine nasul cu mina si… capul la fund. Iese după vreun minut.
— Cheie de pais’pe. Ia cheia intinsa si… capul la fund. După alt minut..
— Sarpele. Ia capatul sarpelui si…. capul la fund.
După încă vreun minut se aude zgomotul specific și canalul se goleste de cacat.
Iese maistrul mindru pe margine, se sterge cu dosul palmei pe obraji și frunte, se scutura, il bate parinteste pe umar pe ucenic si-i spune.
— Baiete, asculta aici la mine. Sa pui mina sa-nveti meserie ca alfel toată viața numa’ o sa cari la trusa aia de scule..
