Ursul și vulpea erau foarte buni prieteni și temuti în pădure; într-o zi se intalnira și neavand ce face, hotarara sa se lege de iepuraș.
— Dar din ce motiv putem sa-l batem? întreabă ursul, mai prostanac de felul lui.
— Pai, il întrebăm dacă are palarie, zice vulpea, și dacă zice ca are, il batem, dacă zice ca n-are, iarasil batem.
Zis și facut.. bat la iepuraș până intra în spital. După ce iese iepurașul din spital, se duce sa-i pandeasca pe cei doi batausi și îi prinde complotand din nou impotriva lui:
— Dar de data asta, cum o sa pretextam bataia? întrebă ursul nedumerit.
— il întrebăm dacă areștigari și il batem orice răspunde, zice vulpea.
Iepurasul auzind cei se pregateste fuge la magazin, cumpara două pachete deștigari și se intoarce în pădure unde da nas în nas cu cei doi naravasi:
— Ai tigari iepurașule? Se rasteste ursul.
— Cu filtru sau fără filtru? Raspunde iepurașul, increzator.
Ursul ramane inmarmurit, dar vulpea:
— iepurașule iar n-ai palarie..
