Tatăl vine, din Fundu Moldovei, la Iaşi, în vizită la fiul student.
Ajunge seara târziu, e întuneric afară şi nu se vede nicio mişcare la căminele studenţeşti, nimeni pe care să întrebe, aşa că se apropie de geamuri şi strigă:
– Stelian Alupei unde stă?
Se aude o voce plictisită:
– Sprijină-l de uşă, că venim noi să-l luăm!