Oamenii tineri, care încă muncesc, mă întreabă din când în când ce fac acum, că sunt ieşit la pensie, cu timpul meu liber. Spre exemplu, deunezi, am fost prin centru la cumpărături. Am intrat într-un supermarket pentru cinci minute, ca să-mi cumpăr o pâine.
Când am ieşit, un poliţist scria o amendă pentru parcare în loc nepermis. I-am zis:
– Ce-ar fi să iertaţi un bătrânel de data asta?
El m-a ignorat şi a continuat să scrie amenda. I-am zis atunci că e un comunist. S-a oprit, s-a holbat la mine şi apoi a început să scrie altă amendă. Am continuat prin a-i spune că e un mâncător de rahat. A terminat şi cu a doua amendă şi a început să o scrie pe a treia. Am continuat aşa vreo 20 minute. Cu cât îl zgândăream, cu atât scria mai mult. Nu-mi păsa. Nu era maşina mea. Nu am maşină.
Eu venisem cu autobuzul. Încerc să mă distrez puţin în fiecare zi, acum, că sunt la pensie.
E important la vârsta mea.
