Ciobanul, după o furtună, îşi pierde o oaie. Plecând în căutarea ei, se întâlneşte cu un om care sapă ceva. Ciobanul îl întreabă dacă nu a văzut o oaie, iar acesta îi spune că are de săpat de aici până acolo.
– Ce rămâne, săp şi mâine.
Ciobanul îi spune că nu-l interesează ce face şi îi repetă întrebarea, la care omul îi dă acelaşi răspuns. Puţin iritat, ciobanul îi mai spune încă o dată întrebarea, iar omul îi răspunde că are de săpat de aici până acolo, iar:
– Ce rămâne, săp şi mâine.
Ciobanul pleacă, lăsându-l să sape în continuare şi, după o zi de căutare, îşi găseşte oaia. Întorcându-se, îl găseşte pe nebun săpând în continuare. Ciobanul, văzându-l, i se face milă de el şi se hotărăşte să-i dea lui oaia, dar nebunul îi spune că are de săpat de aici şi până acolo, iar:
– Ce rămâne, săp şi mâine.
Într-un târziu, tot certându-se între ei, trece pe lângă ei un poliţai călare şi îi întreabă ce se întâmplă, la care ciobanul îi spune că nebunul sapă de trei zile şi tot nu găseşte nimic, şi:
– Am vrut să-i dau lui o oaie şi el îmi tot spune că are de săpat de aici şi până acolo, iar ce rămâne, sapă şi mâine.
Poliţaiul, uitându-se când la unul, când la celălalt, într-un târziu concluzionează:
– Bă, şmecherilor!… Voi vreţi să-mi furaţi calul…
