Turcii atacă ţară. Ştefan trimite iscoade. Vine un soldat la Ştefan c-o săgeată înfiptă-n nas, abia suflând şi-i spune:
– Ştefane, Măria Ta, turcii sunt pe dealul de lângă cetate!
– Bine, mă, zice Ştefan şi înfige un steag în pământ, fâl-fâl, fâl-fâl.
După o bucată de vreme, iar vine soldatul, cu două săgeţi înfipten nas, gâfâind şi zice:
– Ştefane, Ştefane, turcii sunt la 1000 m de cetate.
– Bine mă, zice Ştefan şi iar înfige nişte steaguri în pământ, fâl-fâl.
Mai trece ceva timp şi iar apare soldatul, cu trei săgeţi în nas, rănit de moarte, clătinându-se, şi spune supărat:
– Băi, Ştefane, chiar aşa? Turcii mai au puţin şi intră în cetate şi tu stai degeaba?
Ştefan mai înfige nişte steaguri în pământ, fâl-fâl, fâl-fâl, zicând:
– Mi se fâlfâie.
